meditație la un pahar aproape plin de bere........

ok, recunosc... acum e a doua oară când încerc să scriu ceva... urmează destănuirea... sunt o persoană ciudată. probabil că același gând îl are fiecare om. am rănit niște persoane; continui să le rănesc și voi continua. în aceată vară am trecut prin multe trăiri intersante. am cunoscut iubirea lui Dumnezeu; am cunoscut iubirea sinceră a unor oameni; am cunoscut prietenia. da... prima dată în viața mea am fost sincer în fața unei persoane iubite. omul e măcinat de egoism. am descoperit egoismul din iubire. nu e forțată ideea. așa simt. mă gândeam într`o zi la filosofii antichității cum erau oameni integrii și`și dedicau viața pentru înțelepciune, pentru un crez. așa au fost și martirii... așa sunt cei ce`și dedică viața unui crez. mă gândesc la monahii zilelor noastre care`și petrec viața nu pentru ei, ci pentru noi. Cioran la un moment în Lacrimi și sfinți, pune chestiunea astfel: dacă noi nu am trebuii să fim geloși pe Hristos din cauza faptului că mulți își închină fecioria. dar aici e cu totul alt subiect. nu știu ce`mi venii acum. am început destănuirea online:))