lait

în zare este o lumină
ce mă cheamă spre ea.
să mă îndrept spre ea?
mă întreb și nu aflu imediat de ce,
aș face o escapadă să înțeleg ce e cu ea.
așa de vreo două zile ma zbat,
mă frământ să merg spre ea.
nu înțeleg ce ar putea însemna pentru ea, pentru mine
să ajung spre lumina ce mă cheamă.
parcă clipește când o zăresc,
e inteligentă sau doar amăgitoare.
doresc să mă apropii și mă reține ceva
de parcă nu și-ar dori să o văd
să o cunosc, să o admir.
e clar.
nu e pentru mine lumina.