Spre inaltime mereu ai tins,
Firea nelinistita se potolea sus
Mai aproape de Dumnezeu.
Inima omului e nelinistita,
Chiar si dupa moarte
Ea continua sa bata.
Din cer se aud bataile inimilor
Ale celor ce si'au dorit cerul.
Noi de jos ascultam bataile
Si suntem nelinistiti...
Oare dorim inaltimea sau abisul?
Tu inaltimea ai dorit'o...
Vom certa si binecuvanta
muntele cu fiecare pas...
Ne vom aminti de tine
Si vom povesti mereu
Istoria inaltimea tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu