.....

merg pe urmele pasilor nostri...
singur...

ciclu de vara....

mi'a revenit inspiratia, datorita unui mesaj...si am reusit din nou sa mai adun cateva cuvinte intr'un vers...

Doi nebuni frumosi

Printre flori ne'am asezat
Timid.
La inceput nu te'am putut privi in ochi.
Simteam multumirea ca m'ai ademenit.
Am ridicat ochii si te'am admirat,
Ca pentru prima oara...

Era prima data cand te priveam
In sensul cel mai inalt.
Ma bateam in piept ca te'am parasit.

Nebunie clara...



Margareta

O simpla floare iti confirma iubirea,
Printr'un simplu joc copilaresc.
Ma iubeste, nu ma iubeste, te'ntrebai.

Stiai raspunsul, dar continuai,
Lucru ce eu l'am uitat.
Devin pur pe langa tine.


Ultima luna


Nenorocita soarta am trait.
Ne aruncam mereu spre altceva.
Nu inavatam sa pretuim ce avem.
Ne amagim cu idealul.

lui Paul

Spre inaltime mereu ai tins,
Firea nelinistita se potolea sus
Mai aproape de Dumnezeu.
Inima omului e nelinistita,
Chiar si dupa moarte
Ea continua sa bata.
Din cer se aud bataile inimilor
Ale celor ce si'au dorit cerul.
Noi de jos ascultam bataile
Si suntem nelinistiti...

Oare dorim inaltimea sau abisul?

Tu inaltimea ai dorit'o...
Vom certa si binecuvanta
muntele cu fiecare pas...
Ne vom aminti de tine
Si vom povesti mereu
Istoria inaltimea tale...