Poezia filosofilor "nebuni"

In visul ce tu il vei pierde,
Curg rauri de lumina din ochii tai,
Si flacari prin unghii, prin gene,
E abur din fum si fum din aburi.

Dar linistea te cheama trista,
Invaluie-ma si ma sufoca, saruta-ma,
Framanta-ma, incanta-ma, fumeaza-ma,
Si apoi stinge-ma cu apa de speranta.

Iti simt mana rece pe trupu-mi gol,
Ma inec incet in lumina, atinge-ma,
Atinge-ma fara sa te simt si simte-ma cum ma desprind;
Ma descompun lent in fasii de simtire...

Si ma sufoc acum in amintire,
Moarte a spiritului, abis al iubirii,
Inceput al cantarii nestirii
Un cantec ce ti l-am scris demult.

Cantec divin readus la viata din privirea ta
Din privirea spre zarea n-o banuiai in fiecare zid,
Iar zidul meu, incet se naruia.
Ma afundai in iubire din cauza armoniei.
(De ce nu te-am urmat cand ai vrut sa ma inveti a inota? )

Din cauza ta ma-nec acuma acum in spirit.
Ma ridic din nou regasindu-ti privirea.

Ma ustura. Cum ma mai poti privi?
Cum imi mai poti zambi cand stii ca mor?
Esti imagine adevarata pentru mine, te vad, te simt.
Dar ghimpi de necrezare ma tin aici, in somn.
(De ce? )


"Poezia filosofilor >nebuni< "
4. XI. 2009
"Pub STUD", Iasi


Poezie scrisa intr-un joc in pub de 4 "filosofi":
- Cristiana Asavoaie
- Adelina Farcas
- Ciprian Cotruta ( http://cipyflo.blogspot.com )
- Andrei Tipa

.....

Imi lipseste privirea ta
Atunci cand singur
Strig in noapte dupa tine.
Revino!

M'ai lasat singur
Lipsit de tine.
M'ai lasat singur,
Infrigurat.

Maine e o noua zi,
Te voi intalni maine,
Iti voi regasi privirea,
Ma voi indragosti din nou
De tine...

efect

Cauza a tot ce mi se intampla
Esti tu.
Sunt lipsit de fericire,
Sunt lipsit de tine.

Imi doresc uneori, nespus,
Sa te vad.
Imi doresc, insa nu mai vreau,
Fiindca imi aduci aminte de piedici.

Am ajuns sa strig in noapte,
Noaptea sufletului meu,
Ca un disperat,
Nu te mai gasesc.
Ai plecat...

Asteptare

Te caut pipaind intunericul
Incercand sa te gasesc.
As incerca sa ajung la infinit
Sa'ti spun, sa'ti arat ce simt.

Ai plecat demult de langa mine
Luandu'mi speranta de iubire.
Astept, astept nerabdator sa vii,
Astept, astept si nu mai vii.

Am cautat sa te inlocuiesc
Cu altcineva.
Am cautat sa ma amagesc
Cu altceva,
Numai cu dragoste nu...

Vis

Vis de toamna ne invaluie
Mereu, doar in mintea noastra.
Suflete cenusii, lipsite de amor,
De amor si de suflu de viata.

Intrevederi ascunse de orice licarire
A luminii vagi.
Noi vom cuceri lumea
Spunandu'i povestea.

Amurg venind intens
Ne reteaza pofta de traire.
Traind intens iubirea
Ne afundam in nestire.

Incercare de portret...

Incerc sa te schitez din linii si umbre
Nu am cunoscut acel creion special
Sa recunoasca a'ti reda chipul
Pe o coala de hartie neinsufletita.

Special pentru tine am rugat pe Faur
Ca in tainicul sau atelier
Sa'mi faureasca creionul
Ce te poate reda.

Mi'a venit un raspuns:
Nu pot, am incercat.
Atunci mi'am faurit
Sentiment, ca un creion in sufletul meu.

Pustiu...

O gara pustie e sufletul meu
Ultimul tren a plecat
Si m'a lasat infrigurat
Singur pe o banca din sala de asteptare.

E seara, vine noaptea
Si tanjesc sa aud un sunet.
Degeaba incerc sa'mi imaginez
Un sunet care nu va veni curand.

Ma imbarbatez cu ideea
Ca in primul tren care va veni dimineata
Vei fi tu
Si astfel mi se va umple sufletul de tine.

Din nou...

Intoarce'te... te implor...
Intoarce'te caci te ador...

Licarire...

Intins pe spate priveam stelele
Amintindu'mi de patriarh.
Vedeam sclipirile fiecareia
Si'mi imaginam.

Zugraveam din stele chipul tau,
Cu fiecare sclipire astrala.
Iti regaseam noi frumuseti
Te contemplam. fiinta celesta.

Aparura norii si te ascunsera.
Am incercat sa'i indepartez.
Nu am reusit,
Si astfel ai devenit o stea ascunsa.