Nu mai am niciun dor

Nu mai am niciun dor,
Vreau să fiu lăsat
Să mor,
Înnebunit de dor.

Nu mai am niciun dor,
Te`am pierdut,
Vreau să mor,
Ucis de dor.

Nu mai am niciun dor,
Ucis de dor,
Lovit să mor,
Înnebunit de dor.

Un drum prin prima zăpadă

Îmi purtam singur pașii prin zăpadă,
În drum de la cabană.
Număram fulgii căzând,
Mă priveam căzând ca ei.

Singur printre uriașii parcului,
Singur pe alee pășeam.
Mergeam printre fulgii de zăpadă
Mă vedeam căzând ca ei.

Mă întorceam și strigam.
Mimam un sunet mut îngrozitor.
Cădeau fulgii de zăpadă,
Mă simțeam topit ca ei.

Altfel de rugăciune

Adorm cu tine în gând
Mă trezesc cu tine în gând.
Ca o rugăciune înainte rostesc:
Te iubesc!

Uit de tot, de mine,
Gândul fuge mereu la tine.
Ca o rugăciune neîncetat rostesc:
Te iubesc!

Merg pe stradă aiurit,
Nu mă mai atrage nimic.
Ca o rugăciune involuntar rostesc:
Te iubesc!

Joacă de copil ți se pare,
Eu nu mai găsesc alinare.
Ca o rugăciune în fața ta,
Cu glas de copil rostesc:
Te  iubesc!

Când te am pe tine am de toate

Când te am pe tine am de toate,
Am realizat aveasta în fiecare noapte.
Acum stau lipsit de orice speranță
Să te mai văd, nu mai am nicio sperață.

Când te am pe tine am de toate,
Vedeam și simțeam cât de bune sunt toate.
Visam viitorul,
Acum revăd doar trecutul.

Acum sunt lipsit de toate,
Mă îndrept singur în neștire.
Un abis îmi apare și zic:
Când te-am avut pe tine aveam de toate.
Te aveam pe tine...

Răvășit din iubire

Răvășit din iubire
Mă îndrept spre tine.
Răvășit din iubire
Mă îndepărtez de tine.

Mă apropii timid de iubire
Răvășit și confuz.
Spre nesigur mă avânt
Cu mult curaj nesăbuit.

Felinarul mă călăuzește
Prin noapte.
Eu mă simt totuși
Răvășit de iubire.

Mergând mă împiedic
De o piatră singuratică.
Îmi revin. Continui în noapte,
Răvășit din iubire.

porumbel

în lumea aceasta, în prezent, nu ne mai putem permite luxul de a mai pierde vreo iubire

Privind frunzele

Priveam pe geam frunzele murind,
Contemplam un tablou suit
În podul amintirilor
Ascuns în urma hornului.

Priveam pe geam frunzele căzând
Țipam de disperare
Eu mă regăseam
În disperare.

Priveam frunzele călcate în picioare
Privite înainte de fiecare trecător
Erau privite și apoi călcate.
Încă se auzeau țipete disperate.

Vis spre înalt...pentru Aniela si Paul

Întins pe pământul rece
Ca un câine ajung să urlu.
Mă simt neputincios fără tine,
Mă simt neprezent lângă tine.

Închid ochii și visez,
Te aduc lângă mine.
Te contemplu ca un Frumos,
Valorezi tot mai mult. ( Suprema căutare)

Merg pe o cărare spre Înalt,
Încerc să ajung pe vârf.
Ajung și nu te găsesc,
Sunt gol fără tine.

Visez!!!