In visul ce tu il vei pierde,
Curg rauri de lumina din ochii tai,
Si flacari prin unghii, prin gene,
E abur din fum si fum din aburi.
Dar linistea te cheama trista,
Invaluie-ma si ma sufoca, saruta-ma,
Framanta-ma, incanta-ma, fumeaza-ma,
Si apoi stinge-ma cu apa de speranta.
Iti simt mana rece pe trupu-mi gol,
Ma inec incet in lumina, atinge-ma,
Atinge-ma fara sa te simt si simte-ma cum ma desprind;
Ma descompun lent in fasii de simtire...
Si ma sufoc acum in amintire,
Moarte a spiritului, abis al iubirii,
Inceput al cantarii nestirii
Un cantec ce ti l-am scris demult.
Cantec divin readus la viata din privirea ta
Din privirea spre zarea n-o banuiai in fiecare zid,
Iar zidul meu, incet se naruia.
Ma afundai in iubire din cauza armoniei.
(De ce nu te-am urmat cand ai vrut sa ma inveti a inota? )
Din cauza ta ma-nec acuma acum in spirit.
Ma ridic din nou regasindu-ti privirea.
Ma ustura. Cum ma mai poti privi?
Cum imi mai poti zambi cand stii ca mor?
Esti imagine adevarata pentru mine, te vad, te simt.
Dar ghimpi de necrezare ma tin aici, in somn.
(De ce? )
"Poezia filosofilor >nebuni< "
4. XI. 2009
"Pub STUD", Iasi
Poezie scrisa intr-un joc in pub de 4 "filosofi":
- Cristiana Asavoaie
- Adelina Farcas
- Ciprian Cotruta ( http://cipyflo.blogspot.com )
- Andrei Tipa
