Asteptare

Te caut pipaind intunericul
Incercand sa te gasesc.
As incerca sa ajung la infinit
Sa'ti spun, sa'ti arat ce simt.

Ai plecat demult de langa mine
Luandu'mi speranta de iubire.
Astept, astept nerabdator sa vii,
Astept, astept si nu mai vii.

Am cautat sa te inlocuiesc
Cu altcineva.
Am cautat sa ma amagesc
Cu altceva,
Numai cu dragoste nu...

Vis

Vis de toamna ne invaluie
Mereu, doar in mintea noastra.
Suflete cenusii, lipsite de amor,
De amor si de suflu de viata.

Intrevederi ascunse de orice licarire
A luminii vagi.
Noi vom cuceri lumea
Spunandu'i povestea.

Amurg venind intens
Ne reteaza pofta de traire.
Traind intens iubirea
Ne afundam in nestire.

Incercare de portret...

Incerc sa te schitez din linii si umbre
Nu am cunoscut acel creion special
Sa recunoasca a'ti reda chipul
Pe o coala de hartie neinsufletita.

Special pentru tine am rugat pe Faur
Ca in tainicul sau atelier
Sa'mi faureasca creionul
Ce te poate reda.

Mi'a venit un raspuns:
Nu pot, am incercat.
Atunci mi'am faurit
Sentiment, ca un creion in sufletul meu.

Pustiu...

O gara pustie e sufletul meu
Ultimul tren a plecat
Si m'a lasat infrigurat
Singur pe o banca din sala de asteptare.

E seara, vine noaptea
Si tanjesc sa aud un sunet.
Degeaba incerc sa'mi imaginez
Un sunet care nu va veni curand.

Ma imbarbatez cu ideea
Ca in primul tren care va veni dimineata
Vei fi tu
Si astfel mi se va umple sufletul de tine.

Din nou...

Intoarce'te... te implor...
Intoarce'te caci te ador...

Licarire...

Intins pe spate priveam stelele
Amintindu'mi de patriarh.
Vedeam sclipirile fiecareia
Si'mi imaginam.

Zugraveam din stele chipul tau,
Cu fiecare sclipire astrala.
Iti regaseam noi frumuseti
Te contemplam. fiinta celesta.

Aparura norii si te ascunsera.
Am incercat sa'i indepartez.
Nu am reusit,
Si astfel ai devenit o stea ascunsa.

Iubire pierduta

Te regasesc in orice zambet
Aruncat de persoane pe strada.
Te regasesc in orice rasuflare si
Oftat al inimii mele.

Imi regasesc sentimentul uitat
Cu fiecare frunza calcata in picioare.
Mi se scurge viata din vine
Aidoma pomilor cu carii.

Ajung o creanga cenusie
Lipsita de podoaba,
Atunci cand toamna apare
Si asteapta infrigurata iarna.

Imi pun adesea intrebarea:
De ce te'am pierdut?
Imi pun adesea intrebarea:
Unde am gresit? De ce cumplit destin?