Hristos-Lumina vieţii noastre
Trăim in timpuri tulburi. Suntem cuprinşi de diferite complexe, numite de psihologi complexe ale omului modern. Nu doresc să le enumăr, deoarece ele sunt produse de medii umane ce le dezvoltă continuu cu nişte tendinţe demonice şi oculte de neimaginat pentru o persoană umană; pentru o ,, imago Dei”.
De ceva vreme suntem nişte obiecte de teste ale unui ,, laborator mondialist”. Am ajuns nişte numere in catastife. Nu mai suntem consideraţi fiinţe umane, cele mai înalte creaţii ale lui Dumnezeu. Manipularea aceasta s’a intensificat pe toate căile din cauza tăcerii noastre. S’a avut mare grijă ca noi sa fim ocupaţi cu lucrurile acestea trecătoare, sa devenim materialişti şi insensibili.
Trebuie să recunoaştem că s’a muncit mult şi ,, bine” să se ajungă aici. Însă eu am să pun punct aici acestor rânduri pesimiste, dar care însă sunt realităţile pe care le trăim.
Creştinii trebuie să se întoarcă spre Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.
În unele discuţii purtate cu tineri, prieteni apropiaţi primesc un semnal de alarmă prin întrebarea: Încotro??? Şi atât... Se înţelege repede contextul. Observi că ne pierdem identitatea, nu ne regăsim in nimic. Se încearcă regăsirea intrun stil muzical. Ne plictisim şi încercăm altul... După nenumarate încercări ne întoarcem spre creştinism. E vocea care lipseşte, după cum spunea un om de cultură român recent. Întoarcerea trebuie făcută în duhul Bisericii, în conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Apare însă pericolul teoretizării credinţei, legarea de tot felul de curente filosofice, sau curente oculte. Acest pericol este o reminiscenţă a unui sistem politic lipsit de Dumnezeu. Trăit, însă care acum încearcă să renască.
Acum mai mult ca oricând avem nevoie de modele de viaţă creştină autentică. Avem nevoie să vedem feţe luminoase si care să iradieze bunătatea şi iubirea. Aceste modele sunt printre noi. Sunt acei oameni care’şi trăiesc credinţa simplu şi drept în duhul adevărat al iubirii de semeni. Sunt acele persoane care se arată exact atunci când ai nevoie de o călăuză. Sunt acei semeni care se lipsesc de puţina lor avere şi’o împart cu cel de lângă. Îi caracterizează smerenia si anonimatul. Urmează exemplul lui Hristos.
Hristos a înviat! Ne’a dăruit viaţă veşnică, s’a făcut începătură învierii noastre.
Acesta este exemplul nostru. Iisus Hristos care s’a smerit până la moarte. S’a jertfit pentru creaţie.
Să ne punem întrebarea: oare noi ne jertfim pentru credinţa noastră, pentru aproapele nostru??? Mai mult sau mai puţin... sau deloc. Nu mai urmăm modelul hristic. Avem confortul modern. Ne îngrijim să avem televizorul cu plasmă, însă biblioteca lipsită de Sfânta Scriptură. Cumpărăm lucruri inutile şi ne plictisim de ele. Le dăm la gunoi, nu le mai dăm de pomană. Nu mai împărtăsim bucuria Învierii prin frumosul salut creştinesc ortodox: Hristos a înviat!!! Ne temem sa nu fim consideraţi ,, medievali”, conservatori întro lume în continuă evoluţie. Nimic mai fals. Ne denaturăm natura umană. Nu realizăm cat de nociv, periculos este sincretismul promovat de anumite medii. Se profită de îndepărtarea de tipul sănătos de viaţă. Ajungem să fim controlaţi pe toate căile, amprentaţi, ascultaţi. Nu realizăm că aşa ne afundăm în neştire, nepăsare, indiferenţă. Pierdem spiritul creştinesc, civic, filantropic. Pe cei lipsiţi sau în nevoi materiale îi îndepărtăm. Nu ne amintim de cuvintele Mântuitorului din Evanghelie atunci când spune că El se identifică cu acel pe care’l ajutăm ( Mt. XXV, 34-46; acest pasaj este un foarte important argument pentru ajutorarea semenului în nevoi fiind numită Evanghelia Filantropică).
În porunca iubirii lăsată de Mântuitorul Iisus Hristos se cuprinde ,, toată Legea „ ( Gal. V, 14). Din acest motiv creştinismul ortodox pune un foarte mare accent pe filantropie, iubirea de semen, ajutorarea. Este exemplul de iubire intratrinitar. Modelul desăvârşit. Noi ajungem să’L cunoaştem pe Dumnezeu prin iubirea de semeni. Este modelul lăsat de Hristos prin Apostoli care au propovăduit Evanghelia la toate neamurile.
Vorbeam mai sus de pericolul sincretismului. În Evanghelie este exemplul gadarenilor, care erau locuitorii ţinutului Gadarei. Această populaţie era compusă din iudei şi păgâni. Din motive omeneşti, economice ei şi’au asimilat obiceiurile religiose unii altora, devenind astfel trădători. Îşi trădau astfel credinţa şi neamul.
Întrebare: Azi nu cumva e la fel??? Ne trădăm credinţa si neamul pentru raţiuni mondialiste, idei străine, directive. Nu luăm seama la semnale trase de oameni lucizi şi care au simţul dezvoltat şi descoperă complotul îndreptat împotriva omului. Nu luăm seama, ci dimpotrivă ne aliem cu ei şi devenim trădatori. Tăcem atunci când ar trebui să ridicăm vocea. Avem exemplul unor oameni care ne conduc care se aseamănă lupilor deghizaţi în oi. Conducători, uzurpatori şi nu aleşi, nişte marionete, oameni neresponsabili, prefăcuţi si pătaţi.
Am făcut aceste afirmaţii deoarece este necesar ca şi noi să înviem acum o dată cu Hristos. Să ne trezim conştiinţele.
Învierea Domnului sau Sfintele Paşti, este cea mai mare sărbătoare creştină. Se cunoaşte referatul biblic al Învierii lui Hristos nu mai insist. Doresc să insist puţin pe textele liturgice ce noi le auzim în perioada Penticostarului. Sunt cântări de o frumuseţe extraordinară. Se transmite mesajul bucuriei Învierii. Omul este convins prin mesajul imnelor bisericeşti de realitatea vieţii viitoare şi a învierii. Completând mesajul din ciclul Triodului ne îndeamnă şi mai fierbinte să ne întoarcem spre Dumnezeu, spre Iisus Hristos cel înviat. Suntem îndemnaţi să alergăm la ,, Izvorul vieţii” şi să ,, băutură nouă, nu din piatră seacă, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos”. Suntem iarăşi îndemnaţi să ne împărtăşim din bucuria Învierii, să ne împărtăşim cu Hristos, să împărtăşim bucuria Învierii cu toată lumea. Să ne rugăm împreună; toţi să aducem doxologie lui Dumnezeu. O dovadă a comuniunii o reprezintă insăşi dăruirea luminii din lumânare în lumânare ca toată lumea să afle de Înviere. Altă mărturie a comuniunii este momentul când toată lumea se bucură la auzul cântarii Hristos a Înviat.
Să ne bucurăm aşadar şi să ne unim în rugăciune: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu’le!
Tipa Andrei- 2009
