meditație

Omul e o chestie complicată. De ce chestie și nu ființă? Simplu. E cam greu să fii OM. Ne-am cam robotizat.
Îmi amintesc un episod al unui serial de desene animate când motanul inghite un dispozitiv și ajunge să fie sub controlul robotului său.
În prezent așa suntem și noi. Nu ne îngrijim de suflet, de intelect, ci atenția noastră este îndreptată spre noutățile tehnologice.
Un personaj afirma că noi existăm datorită științei. Personal cred și știu că nu are dreptate. Nu e o afirmație validă, însă sunt oamnei care au luat-o drept ,, modus vivendi”.
Important pentru noi e să ne învățăm a ne cunoaște, a ne spori cunoașterea, a ne îngriji de trup ca locaș al sufletului. Să ne concentrăm asupra vieții armonioase alături de semenii noștri.
Am simțit uneori bucuria împărtășirii aceleiași naturi.
Am simțit ,, furnicile” sau ,, furnicările” în stomac la privirea sau simpla amintire a imaginii persoanei iubite.
Simt când omul se bucură, se gândește, cade în deznădejde, se supără, atunci când dorește pur și simplu sa fie singur, deși ontologic omul nu poate fi singur. Atunci când dorește să urle din toți rărunchii săi. Să piară pentru o vreme și apoi să învie. Să fugă și să reapară. Să urce pe o înălțime și să se arunce, ca apoi să revină iarăși pe aceiași înălțime.

De fapt nu știu ce-i omul. Omul sunt eu, noi, voi, el, ea, ei, ele. Omul ești TU. Mă uit la tine și mă văd pe mine, dar nu chiar pe mine.

Nu știu ce-i omul.

Omul e dragoste, încredere, reciprocitate, dragoste, iubire, nevoie, ură, foame, falsitate și încă mult mai multe.

Omul e creat perfect, stricat de el însuși.

Eu acum nu știu la cine mă gândesc. La mine? La tine? La om?..

a venit vara....

dragii mei, acum doua zile impreuna cu un prieten drag, Pilug, am facut o tura in Calimani mai exact telul nostru a fost sa ajungem pe 12 Apostoli. am pornit din Poiana Negrii sau mai exact satul Simizi. dupa 9 km de drumam ajuns la Schitul 12 Apostoli. acolo am zabovit aproape 2 ore, deoarece se pornise o vreme urata, ploua tare. l'am cunoscut pe Chiril, un monah care ne'a ospatat manastireste cu o ciorba de cartofi dreasa cu suc de rosii...foarte bun... sirop de zmeura si afine. s'a oprit ploaia si am purces la drum. am trecut pe langa Lucaciu. era sa uit, pe drum ne'a taiat calea un lup:D si am si vazut cocosi de munte si multe urme de Mos Martin care insa nu nu s'a aratat:) am avut parte si de zapada pe traseu si pomeneam parazapezile care stateau acasa comode in dulap. am ajuns la stanci. dragii mei de vis , de vis... cat de frumoasa este natura... iti multumim Doamne pentru tot... ca orice montaniarzi:D ne'am dezbracat si am inceput sa ne uscam putin... era foarte placut... dupa ce am realizat plan pentru o alta tura pe un alt traseu, ne'am ridicat si am pornit printr'o padure deasa spre Paraul cu pesti... am ajuns exact la izvorul paraului si am mers pe firul apei pana in Gura Haiti, unde iar ca niste oameni ai muntelui ce se respecta am beut o bere rece acompaniata de o bucata de sunca cu ceapa si paine de casa facuta de Pcilug. a fost extraordinar...cand am ajuns in Dorna am mers la Bomba sa beu si la Nea Nelu ceva ca doar acolo e baza:)) va pup...pun foto....

Spune nu energiei nucleare

Spune nu energiei nucleare: "Spune nu constructiei de noi reactoare nucleare in Romania"

23.03

Cu fiecare călătorie ajung să te cunosc.
S'a întamplat acum exact acelaşi lucru.
Ne priveam ştiindu'ne parcă de mult timp.
Însă aşa cred eu că se întâmplă cu sufletele pereche.
Fiecare ezitare a faptului că mă puteai privi
Îmi întărea primul sentiment.
Am ajuns să te visez dinainte de a te ştii
Te visam mereu, asteptând sa vii.
Ţi'ai intors privirea si m'ai aprobat.
m'am cufundat in privirea ta.
Am alergat prin marea ochilor tăi.
Toata fiinţa mea simţea o cântare străină
A iubirii....

ganduri in preajma Pastelui

Am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu şi in ziua marelui praznic al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Se cunoaşte că acest praznic reprezintă esenţa credinţei creştine. De ce spun aceasta? E oarecum simplu, dar şi complex. Ni se atrage atentia asupra faptului ca omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Noi suntem îndemnati să ne indumnezeim prin Sfintele Taine. O problemă care mi'a atras atenţia este că mulţi oameni nu mai consideră aceasta adevărata cale de mântuire. Aceasta idee poate proven cel mai siguri din puternica propagandă a unor ,, iluminaţi” care prin cuvinte alese plăcute oamenilor, îndemnăţi de duhul rău, pătrund in raţiunea oamenilor, atacându’le apoi credinţa. Pe lângă metoda aceasta, oamenii contemporani sunt alimentaţi cu un stres cotidian de neînchipuit, care după spusele unor psihologi, ne afecteaza judecata.
Am ocazia sa discut foarte des cu un tineret dezinteresat de sine, care pur si simplu nu mai acceptă învăţătura bună, ci iau seama la tot soiul de vedete lipsite de moralitate. Se pierde caracterul nostrum primordial, pur, cel adevărat ontologic. Pentru ce si de ce existăm?
Vechii şi adevăraţii filosofi ne recomandă cultivarea virtuţilor spre a ajunge la întelepciune. Creştinismul dreptmăritor ne îndeamna la fel a practica virtuţile spre a ajunge la ,, Înţelepciunea lui Dumnezeu'' care este Cuvântul Lui în persoana lui Iisus Hristos. Am ajuns să recurgem la metode disperate de a ne înţelege, sincretisme, sisteme atee, areligiozitate, indiferentism religios. Dacă intrebăm un om înţelept ce crede despre aceasta, sunt sigur că nu ar recunoaşte faptul că am fi o societate evoluată. Pierzându'ne ,, imago Dei'' pot spune că ne ascundem realitatea umanităţii noastre ,, coroana creaţiei''. Trebuie să ne îndumnezeim prin har. Numai aşa putem ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu.
Hristos vorbea lumii simplu prin parabole ce desluşeau poporului adevărata însemnătate a Împărăţiei lui Dumnezeu. Michel Henry, filosof din secolul trecut, in lucrarea sa Cuvintele lui Hristos ne atrage atenţia asupra importanţei care ar trebui acordată mesajului Evangheliei. Ne spune că nici după Hristos, propovăduitorii creştini nu au avut şcoli de pregătire teologică. Însă Sfântul Duh îi învăţa ce să zică. Ajunseseră prin credinţa lor puternică, organe ale Duhului Sfânt. Simpla lor prezenţă în preajma lui Hristos şi au fost pătrunşi de credinţa neclintită şi de întelepciune.
Răspândindu'se vestea Învierii lui Hristos şi mulţime de creştini, Sfinţii Apostoli au lăsat în scris cuvintele Sale, cuprinse in Sfintele Evanghelii. Astfel întreaga lume are acces la vestea cea bună a Învierii lui Hristos.
Aşadar după perioada de Post care ne ajută a'L deplin primi pe Hristos prin împărtăşirea din Sfintele Taine, ne bucurăm împreună cu toată creaţia de Înviere.
Învierea o privim atât spiritual cât şi material. Mai exact toţi suntem conştienţi de faptul că la Judecata vom învia şi apoi în urma răspunsului dat şi a faptelor noastre săvârşite vom primi răsplata. Pe alt plan însemnătatea sărbătorii este şi aceia că noi putem birui păcatul. Putem trece de la moarte la viaţă. Mai putem observa importanţa trupului pentru mântuire. Îl putem transfigura in trup desăvârşit prin practicarea virtuţilor si a ascezei. Trupul îl despărţim de toate plăcerile pământeşti şi îl folosim în scopul creat, acela de a ne asigura existenţa în lumea materială spre a ne mântui. Nu trebuie să ajungem să desconsiderăm trupul dupa modelul filosofic platoni, în viziunea cărora el ar fi doar închisoare a sufletului. Sufletul este partea veşnică din noi, dar să luăm seama că după cum ne’am comportat cu trupul se reflectă şi asupra sufletului. Nu ne mâtuim doar prin suflet. Exerciţiul desăvârşirii se realizează în completă dihotomie trup-suflet.
Dacă nu avem cu adevărat credinţa in realitatea faptului învierii din morţi a lui Iisus Hristos ne este zadarnică credinţa. Omul este chemat să se ridice la un nivel spiritual foarte înalt prin imitatio Hristi, adică prin imitarea arhetipului omului, adica Iisus Hristos. Din activitatea Mântuitorului se pot desprinde calităţile esenţiale ale omului. Noi suntem chemaţi spre a preamări pe Dumnezeu, apurta grijă de creaţie, de a avea grijă de semeni, a ne iubi între noi.
Praznicul Învierii a fost rânduit în perioada de primăvară atunci când natura se trezeşte la viaţă, începe un nou ciclu, iar aceasta după ce cum se spune într’o cântare din Vinerea Mare că
,, natura plânge, văzând pe Domnul pe Cruce”.
De fiecare dată şi cu orice prilej s’au dat recomandări despre cum ar trebui serbat Paştele. Voi aduce în revistă doar câteva norme. O primă normă ar fi postul după putinţa fiecăruia. Sărbătoarea aceasta este după o perioadă de post. Mărturisirea păcatelor şi Împărtăşirea sunt de asemenea esenţiale pentru a primi cum se cuvine praznicul. Faptele milei trupeşti si a milei sufleteşti sunt imperios necesare de a însoţi pregătirea noastră.
Primirea luminii ca adeverire a Învierii reprezintă mărturia credinţei noastre. Particparea la slujba în care se vesteşte întregii lumi Învierea este desigur recomandată. După Sfânta Liturghie primim binecuvântarea de a merge la casele noastre si a ne ospăta împreună cu toată familia şi având grijă şi de cei săraci spre a împărtăşi bucuria cu toţii.
Pe această cale adresez tuturor credincioşilor: Hristos a Înviat şi să ne rugăm ca Dumnezeu să ne călăuzească paşii spre ascultarea credinţei şi spre cunoaşterea adevărată!

apples to goat

va anunt ca incepand cu acest weekend adica de pe 22 pana pe 24 vor incepe Serbarile Zapezii la Vatra Dornei. vine si Shel Mic. nu va promit distractie ca oricum or venii niste pokemoni si vor canta, insa va fi zapada...si hakik si doors...

AUUU

strigat de lupta folosit si de spartani si de cerbalaii din Vatra la boncanit sau la o pornire de friraid :)) =))
AAUUUU

apples to goat

incepe seria de coborari fririd in Vatra. asta pana se topeste zapada sau se intorc unele persoane in oras si provoaca topirea ei. a inceput etalarea echipamentului care mai de care original sau de contrabanda, schiuri ce ai fost purtate de personalitati la campionate mondiale:)) sau uatever. asa ca pe langa un Meri la Tzap si Dii la loc ne aruncam la vale, condusi de privirile marilor experti:)). so, come la Vatra cat mai este zapada. apropo Petrucu a zis ca se mere bine si pe la Telescaun. s'a urcat si pe Ousoru, sa nu mai vorbesc de free rideul din Calimani, de obicei e de Paste, insa se merge si mai repede sau mai tarziu. inca ceva, se merge si in Austria la ski. Obar tzucumbar. hai ca v'am pupat!